Categorie: Comentarii juridice

Noul Cod Civil simplifică ori îngreunează judecata?

proces_tribunalÎn mai multe locuri, codul de procedură civilă prevede că judecătorul trebuie să insiste în toate fazele procesului pentru împăcarea părților, pentru rezolvarea litigiului pe cale amiabilă. În același sens a fost introdusă și procedura privind medierea.

Totuși, ascultând la o conferință de specialitate ținută la Universitatea Ovidius Constanța cuvântul profesorului Marin Voicu (judecător cu o carieră de zeci de ani la instanțe de toate gradele) mi-am pus întrebarea: nu cumva legea stimulează învrăjbirea și nu pacificarea, prin anumite prevederi?

Continuă lectura

Anunțuri

Micșorare amenda ANAF Constanța

Avocat Alex Galan din Constanța a obținut prin sentința din 30.04.2015 a Judecătoriei Constanța (rămasă definitivă prin respingerea apelului ANAF de către Tribunalul Constanța la 08.06.2016), micșorarea unei amenzi aplicate de ANAF de la cuantumul de 4000 lei la 1000 de lei. Amenda fusese aplicată unei societăți cu profil de restaurant pentru neefectuarea inventarului până la sfărșitul anului 2013, în urma unui control fiscal mai amplu. Vom expune cateva aspecte ale spetei:

Continuă lectura

Validarea popririi

Ați primit vreodată o adresă de poprire de la un executor judecătoresc, chiar dacă nu datorați nimic? Dacă da, atunci probabil că nu erați debitor (datornic) ci terț poprit. Mecanismul popririi funcționează cu trei părți:

  • creditorul (cel căruia i se datorează, reprezentat de executorul judecătoresc),
  • debitorul (datornicul – angajat, client de bancă etc.);
  • terțul poprit (cel care îi datorează ceva debitorului – banca, angajatorul etc.).

Poprirea este operațiunea prin care creditorul ordonă terțului poprit să nu mai plătească nimic către debitor, ci să îi dea banii lui, în contul datoriei. Este o operațiune perfect legală și se aplică numai de executorul judecătoresc.

Întrebarea este: ce se întâmplă dacă terțul poprit nu vrea să se supună ordinului și nu plătește banii către executor. Atunci executorul Continuă lectura

Martorii in procesul de divorț

Una dintre probele importante în procesul de divorț este aceea cu martori (dacă nu cea mai importantă, având în vedere că înscrisurile sunt de obicei actele de stare civilă).

Proba se propune de părți pentru a dovedi situații de fapt altele decât acelea care reies cu claritate din înscrisuri. Actele pot arăta numele părților, al copiilor, datele de naștere, când s-a încheiat căsătoria, în ce constă averea comună dobândită de soți (acte de proprietate etc.) Totuși, pentru a arăta din vina cui s-a ajuns ca relațiile dintre părți să fie grav afectate și căsătoria să nu mai poată continua, de cele mai multe ori nu sunt suficiente înscrisurile. Continuă lectura

Evaziune fiscală – Proceduri și apărări (01)

Evaziunea fiscală este un concept larg. În principiu este vorba despre infracțiunile cuprinse în Legea nr. 241/2005.

Cum poate cineva să fie acuzat de evaziune fiscală? Dacă desfășurăm orice fel de activitate generatoare de obligații de a ține registre contabile și de a plăti diverse contribuții la bugetul de stat (fie ca administrartor de societate, fie ca persoană fizică), actiunile noastre pot teoretic fi obiectul legii evaziunii fiscale. Infracțiuile sunt multe și diverse. Vom încerca analizarea infracțiunilor individuale in alte articole.

Cine ne poate acuza de evaziune fiscală? Orice acuzație penală în România se formulează de către Parchet (instituția unde lucrează procurorii; în cazul evaziunii, Parchetul de pe lângă Tribunal). Totuși, Parchetul nu este organ de control fiscal. Atunci, lucrătorii cu atribuțiuni de control din cadrul ANAF, pot face constatări (materializate în procese verbale de control și decizii de impunere). Aceste constatări stabilesc sume de plată la bugetul statului (cu titlu de impozite, tva, contribuții sociale etc.) și dacă apreciază că faptele contribuabilului pot fi calificate ca și evaziune fiscală, fac plângeri penale către Parchet. Procurorul sesizat pe această cale (conform art. 61 C.proc.pen.) va cerceta fapta (administrând probe specifice: declarații, corespondență etc.) și va decide dacă se impune sau nu trimiterea în judecată pentru una sau mai multe infracțiuni de evaziune fiscală.

NOTĂ: Parchetele beneficiază de colaborarea unor entități antifraudă fiscală cărora le pot solicita completarea dosarului cu rapoarte asupra activității fiscale a celor cercetați.

Cum ne putem apăra de acuzațiile de evaziune fiscală? Discuția este foarte vastă și depinde de fiecare caz în parte. Totuși, există câteva linii generale pe care apărarea se poate desfășura:

Contestația fiscală și contenciosul administrativ: Astfel, dacă inspectorii ANAF întocmesc și ne comunică un proces verbal cu decizie de impunere, aceste acte pot fi atacate în termen de 30 de zile cu o contestație la organul emitent. Dacă acest organ (ANAF) respinge contestația ori nu răspunde nimic în 30 de zile de la depunere, putem ataca același act în instanță, pe procedura de contencios administrativ descrisă de legea nr. 544/2004. Procedura prealabilă a contestației este obligatorie. Menționăm că acesta nu este un proces penal, ci unul care se judecă după regulile procedurii civile și scopul său este de a anula actul de control și mai ales decizia de impunere (care este titlul executoriu în baza căruia ANAF ne poate executa silit). Pe lângă argumentele logico juridice și contabil fiscale, o probă importantă este expertiza de specialitate contabilă. Modul de formulare a cererilor, argumentarea juridică, termenele procedurale, reprezentarea in fata completului de judecată, căile de atac și apărare etc. sunt chestiuni mult prea specializate și de aceea vă recomandăm să apelați la un avocat. Cabinetul de avocat Alex Galan vă poate indica și anumite hotărâri ale CEDO care indică faptul că un contribuabil nu mai trebuie sancționat penal în același fel dacă prejudiciul fiscal s-a eliminat sau diminuat în procedura contenciosului administrativ.

Acuzația penală de evaziune fiscală: presupunând că ANAF a formulat o plângere către Parchet ori procurorii se sesizează din oficiu (de multe ori are loc disjungerea cercetărilor din dosarele altor societăți cu care a lucrat în trecut contribuabilul respectiv). În acest caz, Parchetul va strânge probe: va audia persoane, angajați, parteneri comerciali, va strănge acte contabile, va interoga organe de control (ANAF, ITM, ONRC etc.), banci etc. Dacă este necesar, se pot face și percheziții la domiciliu ori la alte adrese. Dacă din ansamblul probelor rezultă că există infracțiunile, atunci persoana vizată va fi chemată (de obicei spre sfârșitul anchetei) spre a i se aduce la cunoștință învinuirea și apoi pentru a fi audiată cu privire la faptele respective. Oricine poate fi asistat de un avocat. Este intotdeauna recomandabil să fiți asistat de un avocat atunci când sunteți audiați, indiferent de calitate (fie și ca martor). Din acest moment aveți dreptul de a studia dosarul și de a vedea ce probe există împotriva dvs. Putem propune probe noi, care nu au fost avute în vedere până la acel moment (acte contabile, registre etc.). Putem cere efectuarea de expertize contabile de către un expert neutru. Se poate cere anularea unor probe deja administrate pentru că nu s-au respectat procedurile obligatorii în momentul administrării lor. Se poate face plângere împotriva actelor procurorului, motivat, către Prim procurorul Parchetului respectiv. Apărările sunt multiple și necesare.

Dacă nici una dintre probele în favoarea învinuitului nu convinge procurorul de caz de nevinovăția sa, atunci acesta va întocmi un rechizitoriu, care este actul final de acuzare, de trimitere în instanță a dosarului. Numai un judecător al Tribunalului poate stabili dacă suntem sau nu vinovați și eventual ce pedeapsă se impune. Apărarea în faza de judecată este foarte complexă și poate că va face obiectul altor materiale.

Modificari la legea ITM

Din 21 martie 2012 s-a modificat continutul Legii nr. 108/1999 de organizare si functionare a Inspectiei Muncii. Modificarile sunt multiple, dar semnalam pentru moment cresterea cuantumului amenzii pentru anumite nerespactari ale normelor privind:

  1. impiedicarea exercitarii controlului de catre inspectorii ITM, inclusiv prin necompletarea unei fise de identificare sau refuzul de a furniza informatii;
  2. neindeplinirea sau indeplinirea partiala a masurilor dispuse de inspectorii de munca;
  3. nerespectarea obligatiei de a pune la dispozitia inspectorilor documentele solicitate.

Amenda pentru abaterile de mai sus (care pina la 21 martie 2012 era de la 3000 la 10000 lei) este in cuantum de la 5000 lei la 10000 lei.

Comentam ca prevederile art. 20 din Legea nr. 108/2012 sunt criticabile pentru ca incalca mai multe principii fundamentale de drept: astfel observam ca se sanctioneaza refuzul inclusiv al angajatilor de a completa o fisa de identificare ori de a da informatii despre evenimentul cercetat.

ORI, nici chiar in domeniul penal, fata de care cel contraventional trebuie sa fie mai bland, cel cercetat nu poate fi obligat sa declare ceva, impotriva vointei sale. Observam ca legiuitorul prefera sa ignore minimele garantii de respectare ale drepturile individuale ale particualrilor,  facand astfel posibila exercitarea abuziva a dreptului de control al inspectorilor de munca. Iar acesta este numai un singur exemplu!

De asemena semnalam cu ingrijorare o practica la nivelul instantelor de judecata, mai ales la Tribunale, ca instante de control (de exercitare a cailor de atac), ca in cazul plangerilor contraventionale impotriva sanctiunilor aplicate de inspectia muncii sa acorde o prezumtie de veridicitate celor consemnate in procesele verbale de control, pretinzand petentului sa dovedeasca contrariul.

ORI, tot prin analogie cu domeniul penal, procesul verbal ca act sanctionator este echivalentul unui rechizitoriu si nu ar trebui sa fie tratat ca un mijloc de proba a existentei faptei sanctionate. Cel ce acuza ar trebui sa dovedeasca, iar nu cel acuzat sa fie obligat sa-si dovedeasca nevinovatia! Parctica recenta a curtilor europene de justitie a confirmat opinia ca art. 1169 C.civ. („cine afirma dovedeste”) nu trebuie aplicat petentului ci intimatei, care trebuie sa dovedeasca veridicitatea celor consemnate in procesul verbal.