Suntem confruntați cu un dosar penal; am vrea să nu ajungem în faza de judecată, la instanță, în fața judecătorului. Ce soluții ar fi ca dosarul să se finalizeze chiar la procuror, fără pedeapsă penală?

În prezent nu mai există cunoscutul NUP (neînceperea unrmăririi penale, conform vechiului cod), ci dosarul se poate închide fie cu clasare, fie cu renunțarea la urmărirea penală. Clasarea se dă dacă nu există fapta, nu există vinovăție și în alte cazuri clare.

Dar dacă fapta există, și vinovăția există? Și în acest caz procurorul poate opri ancheta dacă ”constată că nu există interes public în urmărirea faptei”. Iar interesul public se evaluează după următoarele criterii:

• a) conținutul faptei și împrejurările concrete de săvârșire a faptei;
• b) modul și mijloacele de săvârșire a faptei;
• c) scopul urmărit;
• d) urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii;
• e) eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfășurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei și la timpul scurs de la data săvârșirii acesteia;
• f) atitudinea procesuală a persoanei vătămate;
• g) existența unei disproporții vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfășurarea procesului penal și gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii.

Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere și persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârșirea infracțiunii și eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.

Nu se poate renunța la urmărire penală dacă infracțiunea a avut ca urmare moartea victimei ori pedeapsa e mai mare de 7 ani.

Renunțarea se pronunță prin ordonanță și procurorul poate dispune ca făptuitorul să respecte următoarele obligații:

• a) să înlăture consecințele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia;
• b) să ceară public scuze persoanei vătămate;
• c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă;
• d) să frecventeze un program de consiliere.

Ordonanța de clasare se supune confirmării judecătorului de cameră preliminară de la instanța care e competentă să judece fondul cauzei.