In cazul unui divorț, dacă sunt și copii minori, din păcate se pune și problema custodiei acestora. Atunci, părintele se întreabă pe bună dreptate: voi putea obține custodia minorului? Cum va judeca instanța? Cine îmi evaluează prestația ca părinte? Mă vor crede pe mine sau pe advresar? Ce este acela un părinte bun? Răspunsul este complex și evident că nu se poate da decât de la speță la speță, dar în lege există totuși anumite repere despre care vom vorbi.

În legea din România nu există noțiunea de ”custodie”, ci ea este formată din două categorii distincte: domiciliul minorului și autoritatea părintească.

La stabilirea domiciliului minorului, este obligatoriu (chiar și în procedura notarială, când părțile nu mai ajung la instanța de judecată) să se dispună o anchetă psihosocială, adică un referat făcut de lucrători din cadrul departamentului specializat al primăriei locale, pe baza unei vizite și discuții cu părțile, despre locuință, condiții, dotări, relațiile de familie etc. În general, este suficient ca locuința părintelui care cere ca minorul să stea la el să fie dotată cu facilități decente de locuit (bucătărie, baie, igienă, dotări actuale, camera copilului este un plus, dar nu e absolut necesară). Nu se solicită lux!

Un părinte bun poate fi și acela care câștigă mai puțini bani dintre cei doi. Instanța analizează și compară șansele minorului de creștere și dezvoltare în viitor. Astfel, un avocat bun de divorț vă va sfătui să administrați probe care să arate atașament, dedicație, devotament, petrecerea timpului cu minorul. Aceste lucruri pot cântări mai mult decât veniturile materiale (mai ales că și părintele celălalt va fi obligat să contribuie material la creșterea și educare lui).

Un părinte este mai bun cu cât arată că în trecut a avut un comportament orientat spre viața de familie, spre menținerea unui cămin cald și sigur, spre asigurarea în toate etapele a educației și socializării minorilor. Deci vor conta probele care arată că celălalt părinte a dat dovadă de acte de violență, de comportament dezodonat, infidelitate, neglijarea nevoilor minorului etc.

Timpul liber este important dar un părinte divorțat va fi obligat să muncească pentru sine și copil, de aceea nu este de neglijat nici sprijinul de care acesta poate beneficia (bunici, bone, familie extinsă etc.). Totuși, minorul nu poate fi lăsat cu bunicii prea mult timp, pentru că instanța stabilește domiciliul la părinte, nu la alte persoane (decât în cazuri de excepție). Familia poate contribui inclusiv material la bunăstarea câminului. Veniturile se demonstrează cel mai bine cu înscrisrui. Avocatul vă va îndruma despre ce înscrisuri să depuneți și cum le puteți obține.

La stabilirea minorului, instanța face alegeri grele, dar este obligată să considere întotdeauna interesul superior al minorului. Legea nr. 272/2004 tratează pe larg despre drepturile copiilor și intersul acestora. Părinții au portivit legii obligații clare: ”Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala. In acest scop parintii sunt obligati:
a) sa supravegheze copilul;
b) sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viata intima, privata si demnitatea;
c) sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia in considerare opinia acestuia;
d) sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita atributii in domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului.”

Autoritatea părintească se referă la dreptul de a decide al părinților cu privire la copil. Regula este ca deciziile să se ia în comun, de amîndoi (adică este necesar și acordul, de multe ori scris, al părintelui separat de copil). Totuși, pentru motive întemeiate, instanța poate decide exercitarea exclusiv de un părinte a autorității părintești. Cu titlu de exemplu (non limitativ ), motivele pot fi ”alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti” (Legea nr. 272/2004)