În mai multe locuri, codul de procedură civilă prevede că judecătorul trebuie să insiste în toate fazele procesului pentru împăcarea părților, pentru rezolvarea litigiului pe cale amiabilă. În același sens a fost introdusă și procedura privind medierea.

Totuși, ascultând la o conferință de specialitate ținută la Universitatea Ovidius Constanța cuvântul profesorului Marin Voicu (judecător cu o carieră de zeci de ani la instanțe de toate gradele) mi-am pus întrebarea: nu cumva legea stimulează învrăjbirea și nu pacificarea, prin anumite prevederi?

Primul loc unde s-a semnalat îngrunarea accesului la justiție iar nu simplificarea lui, este domeniul costului proceselor (pentru justițiabili și pentru stat). Orice proces costă! Este ca în sănătate, un domeniu care costă mult, cu cât vrem soluții mai specializate și mai complexe. Iar costurile nu sunt vizibile, nu este un material pe care să îl putem pipăi spre a îl evalua. Iar procedura de regularizare (verificarea și completarea cererii de chemare în judecată care se face înainte de primul termen) a încărcat instanțele cu muncă suplimentară.

Dar, să vedem ce înseamnă pentru justițiabil și avocat? Din păcate, multe instațe tind la nejudecarea cauzelor, vor să scape de ele, să nu judece. De aceea interpretează și aplică excesiv normele de regularizare:

De exemplu, nu ai scris CNP ul adversarului (deși e clar cine este acesta și unde locuiește), nu ai scris numărul hotărârii atacate cu apel (deși toată lumea știe care e, din text),  nu ai scris adresa adversarului (pentru că nu o cunoști, iar codul prevede proceduri clare de citare pt adversari cu adresă necunoscută), ANULĂM CEREREA! O vei redepune, dacă mai ești în termen.

Se adaugă taxele judiciare de timbru mărite considerabil prin OUG nr. 80/2013.

Profesorul Voicu spunea: ”Trebuie să învățăm judecătorii să motiveze, să fie avocați ai drepturilor subiective, nu ai părților.” Experiența noastră la instanțele Constănțene și în țară ne-a arătat că în general judecătorii (cu puține excepții) se străduiesc să aplice legea cu justețe, în literă și spirit. Totuși, din cauza unei vădite supraaglomerări există permanent tendința evitării dreptului pozitiv, adică de a nu judeca, în loc de a judeca și rezolva litigiul.

Concluzia este că noul cod, ca și cel vechi este aplicat de oameni, iar oamenii sunt cei care prin rezonabilitate și bun simț pot face justiția să meargă.