Art. 6 din OG nr. 92/2003, Codul de procedură fiscală, dă dreptul organului fiscal ”să aprecieze relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluții legale întemeiate pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză”.

În virtutea dreptului de mai sus, fiscul poate aplica art. 27, adică răspunderea solidară cu debitorul a altor persoane. Cu alte cuvinte, fiscul poate să decidă unilateral să ceară plata datoriilor acumulate de o societate de la persoanele fizice care sunt sau au fost administratori, asociați ori acționari. Această operațiune fiscală este extrem de sensibilă și nu trebuie aplicată decât dacă se îndeplinesc niște condiții stricte. În opinia noastră este extrem de ușor ca organul fiscal să exercite abuziv acest drept de apreciere și impunere, transformându-l din excepție în mijloc de presiune la limita legii.

Nu pot fi obligați la plata datoriilor firmei decât aceia care:

• în cei 3 ani anteriori declarării insolvabilității au dobândit bunuri de la societate și astfel i-au provocat cu rea credință insolvabilitatea;
• administratorii, asociații ori acționarii care au ascuns ori înstrăinat cu rea credință bunurile societății;
• administratorii care, cu rea credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței decalrarea insolvenței pentru datoriile fiscale;
• persoanele juridice care controlează ori sunt controlate de firma debitoare (în anumite condiții).

Persoana pentru care se preconizează declararea răspunderii solitare are dreptul la informare conform art. 9 din Codul de procedură fiscală. Răspunderea se atrage de ANAF printr-o decizie care este titlu de creanță. Această decizie este atacabilă cu contestație la organul emitent în termen de 30 de zile de la primire. În cazul unui răspuns negativ la contestație ori în lipsa unui răspuns în 30 de zile, debitorul se poate adresa instanței de contencios administrativ în termen de 6 luni. De asmenea, în cadrul procesului de contestare se poate promova și o cerere de suspendare a executării, cu plata unei cauțiuni de 10 % din valoarea debitului. Cauțiunea se restituie la sfârșitul procesului și are rolul de a garanta seriozitatea demersului de contestare.

Notă: insolvabilitatea este o stare care se declară tot unilateral de către ANAF conform art. 176 C.proc.fiscală pentru debitorii care au bunuri mai puțin valoroase decât datoriile ori nu au bunuri sau venituri urmăribile. Este un prerogativ al lucrătorilor fiscali din cadrul departamentelor de colectare/executare silită. Consecința declarării insolvabilității este scoaterea creanțelor fiscale respective din evidența curntă și trecerea lor pe o listă separată. Procedura concretă de declarare a insolvabilității este prevăzută de Ordinul MMFPS nr. 539/2009.