Una dintre probele importante în procesul de divorț este aceea cu martori (dacă nu cea mai importantă, având în vedere că înscrisurile sunt de obicei actele de stare civilă).

Proba se propune de părți pentru a dovedi situații de fapt altele decât acelea care reies cu claritate din înscrisuri. Actele pot arăta numele părților, al copiilor, datele de naștere, când s-a încheiat căsătoria, în ce constă averea comună dobândită de soți (acte de proprietate etc.) Totuși, pentru a arăta din vina cui s-a ajuns ca relațiile dintre părți să fie grav afectate și căsătoria să nu mai poată continua, de cele mai multe ori nu sunt suficiente înscrisurile.

Martorii trebuie propuși de părți. Ei se nominalizează prin cererea de divorț sau prin întâmpinare, cu nume și adresă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai administra proba. Martorii pot fi în număr de unul sau mai mulți. Instanțele au obiceiul de a cenzura numărul martorilor la unul sau cel mult doi pentru fiecare parte, din rațiuni de celeritate (durată a procesului), în funcție de complexitatea speței și teza probatorie.

Teza probatorie este ceea ce vrem să demonstrăm prin audierea respectivei persoane. De obicei este vorba de comportamentul părților în timpul căsătoriei unul față de celălalt și față de copii. Dar mărturia poate privi și aspecte precum: ce fel de comportament social și temperament are soțul care va fi separat de copii; este el demn și apt de a primi un program de vizitare a copiilor?; care a fost contribuția fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune? etc.

Ținând cont de cele arătate mai sus, este deci bine ca persoana care dorește să inițieze un proces de divorț și/sau partaj să se gândească dinainte la una sau două persoane care să știe situația familiei și să fie dispuse să vină la instanța de judecată să depună mărturie în fața judecătorului despre aspectele care trebuiesc dovedite. Martorii trebuie să spună numai adevărul, sens în care vor presta un jurământ solemn înainte de audiere. Persoanele nominalizate trebuie să fie credibile și să fie capabile să se exprime cât mai clar când răspund la întrebări. Pot fi audiate și persoane străine cu interpret.

Pentru că se presupune că numai rudele apropiate știu ceea ce se întâmplă într-un cămin, la divorț este permisă (prin excepție de la regula generală) și audierea rudelor de grad apropiat (părinți, frați, etc.). Ca recomandare, este bine să fie nominalizate ca martori persoane despre care se presupune că ar avea un grad cât mai mic de subiectivitate. Părinții ori subordonații de la serviciu se poate presupune că au un interes să prezinte situația în mod distorsionat în favoarea părții care i-a propus. De obicei exagerările nu servesc cel mai bine cauza sub nici un aspect.

Martorii nu sunt de natură să determine sentința în mod exclusiv. Toate probele se apreciază împreună de către judecător și se rețin numai în măsura în care ele se coroborează între ele iar acesta consideră că sunt concludente.